Live Demo Drop Down MenusCSS Drop Down MenuPure CSS Dropdown Menu

marți, 13 martie 2012

Magia sexualităţii




Pe drept cuvânt acesta este un subiect frecvent discutat, pentru că sexualitatea s-a dovedit a fi motorul intern al tuturor ființelor vii. Doar omul a reușit fie datorită evoluției naturale fie datorită destinului divin pregătit special, prin dezvoltarea rațiunii și a autocontrolului (Freud ar fi zis: datorită dezvoltării supraeului), a reușit să-și canalize acest libidou astfel încât, acolo unde sexualitatea nu este explicită, ea se regăsește totuși în spatele tuturor acțiunilor pe care le întreprinde. Nu vreau să discut despre psihanaliza acestui instinct, o să fiu mai practic, voi discuta despre actul sexual în sine. 
A vorbi despre actul sexual, este apetisant, a vorbi despre actul sexual într-o practică religioasă, este și mai apetisant, chiar și pentru cei care se declară atei. Este o imagine care stârnește imaginația interioară, prin asociații care scapă conștientului. Totuși, ca în toate domeniile din jurul nostru, și aici, anumite concepții și direcții, dictate de marketing, au pus monopol pe acest subiect. Majoritatea când aude de magia sexualității, sau de arta sexului extatic religios, se gândește automat la: tantra yoga cu posturile sexuale pentru care îți trebuie fibră de gimnast (cu plămâni), partide de sex în interiorul unor cercuri desenat cu creta, acompaniate de melodii tribale, consum de etnobotanice și pastile cu extracte din plante mai mult sau mai puțin legale etc. Din punctul meu de vedere lucrurile pot sta și altfel. Oricum, în acest articol nu veți găsi informații referitoare la sporirea performanțelor sexuale, cu care să vă surprindeți partenerul(a), nici detalii picante sau fierbinții din timpul uni act sexual. Veți găsi doar lucruri pe care le știați, le aveați în dvs. dar, poate, nu le-ați conștientizat. Așa cum revistele de moda nu trebuiesc luate drept etalon în ceea ce privește aspectul trupului nostru, nici filmele porno nu trebuiesc luate drept lecții la care să ne raportăm.
Sexul implică iubirea, desigur că se poate și sex fără iubire (vezi prostituția), dar nu intră în subiectul acesta. (Se poate și iubire fără sex dar am zis că nu psihanalizăm subiectul). Chiar și atunci când în antichitate se practica sexul în grup, sub perdeaua actului divin, cel puțin în scris simțul iubirii trebuia să fie motorul, că nu așa stăteau lucrurile și că aceste acte au degradat repede, este o cu totul altă problemă. Deci, litera de lege pentru a putea experimenta puterea magică a sexului este iubirea, care trebuie să fie motorul interior. Partenerii, vedeți că nu mă limitez la doi (sic!), trebuie să simtă iubire unul pentru celălalt. Puteți spune că este un lucru banal, un fel de apă chioară ceea ce vă spun. Însă a iubi nu este atât de simplu, în tradiția yoghină bhakti yoga este calea iubirii, a devotamentului și calea regală. Este calea în care nu se cer practica asanelor (a posturilor acelea spectaculoase uneori), exercițiile respiratorii, rostirea de mantre sau studiu prelunjit ca în krya yoga sau japa yoga. Nu este necesar nici măcar să crezi într-o divinitate. Bhakti yoga vorbește despre o atitudine de a simți lumea înconjurătoare, de a iubi fiecare secundă în care respiri, în care vezi soarele, în care ești alături de cei dragi. Fiecare gest, fiecare lucru pe care îl faci trebuie să fie încărcat de această emoție interioară, astfel, odată ajunși cu persoana iubită în momentul împreunării sexuale, are loc o explozie a trăirii respective, de cele mai multe ori necontrolată. Nu e greu să deslușim, fie și fugar, mecanismul acestei tehnici: datorită acumulării în interior a unei atitudini pozitive, lipsită de angoasă, stres, negativism, în timpul actului sexual trăirea se amplifică, și odată cu ea și orgasmul. Bhakti yoga rămâne una din cele mai grele tehnici, dar și una din cele mai puțin practicate, aridă la prima vedere, datorită faptului că nu este atât de spectaculoasă. Și poate părea și ipocrită: desigur în prima parte a vieții este foarte ușor să practici această cale, dar ce te faci când după o anumită vârstă aparatul psihic, rodat fiind de rutina vieții și evenimentele trecute, greu mai poate fi impresionat de un răsărit de soare sau un eveniment banal. Aici ține, zic eu, de personalitatea fiecăruia, de modul de a se raporta la ceea ce îl înconjoară.
Deci, iubirea trebuie să o avem ca fel de a fi, nu e suficient să iubim doar persoana cu care ne împreunăm (din punct de vedere ritual acest fel de iubire este văzută ca iubire egoistă). Trebuie să iubim ce ne înconjoară, să avem o atitudine radiantă de dorință de a trăi, și nu în ultimul rând să ne iubim trupul și viața. De multe ori ne este mai ușor să ne iubim partenerul decât pe noi. 
În actul sexual magic nu trebuie să fie vorba de o dominare a unuia sau a altuia. Nici măcar de efectuarea anumitor posturi sub clar de lună sau la o anumită oră. Toate acestea, pentru mine, nu se apropie nici măcar la un googol an lumină. Ele pot exista sau nu, după plac, esențial este ca reciprocitatea și jocul între parteneri să fie cât mai firesc, ca un dans. Nu trebuie să ne fie frică să facem anumite gesturi. Orice este permis atâta timp cât acel lucru este acceptat de ambii pateneri. Trebuie să căutăm să simțim mai mult ce îi place celuilalt decât să îl întrebăm direct. Deasemenea, dacă unul preia pentru o anumită perioadă de timp inițiativa, celălalt trebuie să fie pregătit interior să ducă mai departe actul în orice moment, oprindu-l pe celălalt pe nepregătite, fie printr-o șoaptă sau printr-un gest evident, uneori chiar în momentele cele mai fierbinți, trecând din starea pasivă în cea activă. Acest lucru sporește pasiunea. Nu o să stea nimeni cu ceasul, ca la șah, gata acum e rândul tău etc etc. Dar alternanța trebuie să există și e cu atât mai reușită cu cât este mutuală, de la sine înțeleasă. Nu contează durata, esențială este intensitatea, trăirea la comun, aruncarea în prăpastiile celuilalt, sau mai mult, încercarea de a se uni aceste hăuri. Sentimentul este acela al expnasiunii finței, sau dacă vreți, extinderea sentimentului de siguranță, al încrederii în sine și automat în celălalt, al imploziei interioare. Nu vreau să dau mai multe exemple de comportare, pentru că ele sunt diferite de la cupluri la cupluri, ideea este că și voi puteți găsi acele gesturi care se schimbe calitativ actul sexual.
Artificiile exterioare ca muzica, alcoolul, alimentele afrodisiace nu sunt obligatorii. Ele pot înlesni intrarea în dispoziția necesară, care nu cere grabă, mai degrabă dispoziție la joc, dorință oarbă de a-l descoperi pe celălalt și pe sine în cea mai intimă și mai vulnerabilă postură. Aș putea spune chiar ultimă (a se înțelege primordială).
Nu-i așa că în acest punct veți spune: cum, în asta constă magia sexualității? Atât de banal? Eu zic da! în aceste lucruri stă trăirea magică: a fi conștient de actul respectiv, fără a intra într-un automatism rece, a fi atent la reacțiile celuilalt, a accepta să fi dominat dar să și domini, să te deschizi arătându-ți trăirile cele mai ascunse. Trebuie să existe acel sentiment de unire, când doi devin unul, despre care ne vorbesc tratatele magice, și care vine din împărtășirea la unison a trăirilor sexuale. Nu ați avut momente când v-ați bucurat  realmente împreună cu alți oameni când ați aflat că ați reușit la un examen, de exemplu? Nu a fost un moment minunat să trăiești alături de cineva o astfel de emoție?. Imaginați-vă cum e să experimentați această trăire la comun în timpul actului sexual. Nu-i așa că nu mai privim sceptici la acea sferă de lumină care înconjoară îndrăgostiții din anumite desene?
Nu trebuie să așteptăm ziua de valentin sau de crăciun sau cine știe ce aniversare pentru a-i oferi celuilalt mai multă atenție. Suntem departe de sfaturile tantrice ale diverșilor guru sau maeștri spirituali. Suntem departe de moda care pulsează pe performanțele sexuale, care încearcă să ne impună o falsă normalitate. Actele firești, normale, cele care pun accent pe acest nobil sentiment, iubirea, sunt cele care definesc magia, marea magie. Ce-a adevărată, cea naturală, care vine de la sine, fără împodobiri. Animalele nu au sentimente de iubire, poate unul de conservare și autoapărare. Noi putem să iubim și obiectele, și evenimentele, și o rază de soare. Dacă la unele animale s-a descoperit capacitatea de a rămâne atașate în lipsa obiectului iubit (fie că este vorba de om sau de un alt animal), totuși niciun animal nu poate iubi o ființă imaginară, și aici putem vorbi fie de Dumnezeu (vezi călugări și călugărițe care și-au dedicat viața divinității), fie de o persoană ideală (vezi referirile istorice la acei trubaduri care în cântecele lor plăsmuiau iubiri imaginare în poezii și cântece). 
Acesta este secretul care stă sub nasul nostru, magia vieții. Iubirea de dimineață din fiecare secundă, din fiecare zâmbet, dorința de a cunoaște mereu lucruri noi, fie citind, fie explorându-ne sentimentele, toate astea trebuie să le avem în sînge. Eu nu dau crezare la nicio școală spirituală care contra unei sume de bani vă oferă chei magice de a depăși anumite momente mai grele din viață, care oricum sunt inevitabile. Se ascunde voit că marea magia este cât se poate de firească, nu de ascunsă. Dar despre școlile spirituale apărute ca ciupercile după ploaie și despre învățăturile lor, voi reveni cu un articol zilele următoare.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu